Buhara încolțind sub flori veștede,
Aleea de vis mocnind în fum de santal,
Glasul tău trist recitând Mallarme,
Perdeaua de nori răscolită de austrul vandal.

Păsări de gheață adunându-se-n qvorum,
Palide sălcii bocind un blând caloian,
Șoapte cădelnițate-ntr-un vechi rerum-rorum,
Bazilici toarse în vers tomitan.

Ambră și mosc îți înfloresc în privire
Și-mi spun că vremea-i un șarpe proclet,
Gândul la tine se sparge-n potire
Incunabul de moarte porfirogenet!