„îți scriu dragul meu în ultima clipă”
așa îi spunea ea dragului ei scriindu-i
aplecată asupra colii tip A4 împăturită în două
el fiind plecat de mult din iubirea lor nemaipomenită
ea mai adăstând pe marginea reveriei preț de o smintită speranță

„las în urmă sentimente în stand by
alunecări de teren cataclisme
săruturi amânate
plăci de patefon cu arii celebre din opere
impresii răsărit de soare
veioza de la capul patului aprinsă
perna din puf de gâscă
mărturie a decolărilor noastre ratate
o carte cu filele netăiate
semnele noastre cardinale în mișcate hărți astrale
în șifonier rochia roșie a viforoaselor noastre tangouri
câteva vise in off
fraze începute gânduri frânte insomnii
dantele fotografii nimicuri...

titanicul a acostat în port
începe îmbarcarea
de pe puntea superioară
flutur batistele altor plecări albastre”

„ironic” își spune ea
„cum rămâne mereu cortina agățată într-un colț...”