caruselul acesta te urcă mai sus, dacă nu mi se face
greață de clarobscur, de lipsa de aer
mă așez liniștit pe margine și privesc în apă
pari o cârpă uriașă, un aerostat, de-acolo
imaginile sunt pastă, tot ce văd e un pesticid
cu granule în care trăiesc oameni de aceeași formă

rezoluția minimă ne-a asigurat un confort
felul întâi la masă, capacul coșciugului
dat cu hena, părul unei femei stropite de efort
până și clocotul dorințelor strică dispoziția acestui alpinism
dacă fiecare zi este pusă peste cea trecută
până unde ne putem cățăra, prietenii noștri au știri
despre noi, li se trimite o fotografie
în care ne jucăm cu degetele lui dumnezeu
le sugem, facem proiecții în lumina soarelui
filme pentru copii cu marele câine blând
unghiile n-au cum să muște, doar să rămână cu un pic
din piele sub luciul ojei, dar rănile astea sunt superficiale
el vindecă tot, el vindecă până și vacanțele