Colo, hăt în depărtare
Zâna-albă-ncet apare,
Falnică pe câmp ea trece
Cu alaiul alb și rece.

Viforu nainte merge,
Din tropetă suflă rece,
Apa-n vad încremenește
Când vântul rece sosește.

Gerul aprig și frații lui,
Repede iau bice din cui
Ca să ardă, biciuiască,
Tot ce-n cale-o să găsească.

Ștrumfii cu al lor mult popor
Stimulează un norișor,
Ca să cearnă cu mai mult spor
Stele din nor, ce cad ușor...

Când alaiu-naintează
Peste sat neaua așează,
Răsar pitici la săniat
Iar, cei mari trec la schiat.

Din zori și până la-n serat
Toți de omăt s-au bucurat,
Din palat zâna privește
Cum, Visul vise-mpletește.

Luna peste sat pășește
Și spre el galeș privește,
Apoi trece mai departe
Spre povești din nici o carte.