1.

știu că oamenii nu mai au timp
să citească o poezie
până la capătul străzii

citesc doar titlul autorul reclamele
primele două versuri
următorul cuvânt
și se pierd în ceață

ca-ntr-un canal
se pierd în mitul conductei

2.

nu trebuie să mai gândim
aici avem suficient tutun alcool heroină
multe vești proaste
întuneric și adevăr nebărbierit în oglindă

acum nu trebuie să ne mai mișcăm

vine mișcarea la noi
obosită
plictisită
din ce în ce
mai prost dispusă

3.

nu prea ne mai trebuie
acum

trebuie doar să stăm
înțepeniți prin gânduri
ca niște fripturi înfipte în furculițe

mimând fericirea cu gust de fericire
într-o mare Fericire

și să răcnim umbre în loc de strigăte
întuneric cu sânge
prin venele noastre să curgă



4.

trebuie să dormim în dedesubtul păianjenilor
să îmbrăcăm pijamalele cu buline și dungi
la capătul patului / în mijlocul casei

mereu în mijlocul casei
un covor rotund și igrasie prin colțuri
un monitor un cub un cablu de net
mult praf ca o invazie de fluturi tuberculoși
trebuie să dormim

5.

nu mai e nevoie să ne iubim de la-nceput
e suficient și-un rezumat

e suficient să luăm telecomanda
să apăsăm butonul
și să facem dragoste într-un calup de publicitate
fără să ne vadă careva

punctul culminat
să ne prindă îmbujorați
într-un exces de sare, zahăr și grăsimi

6.

nu mai mâncăm
vorbim trupului nostru
despre mâncare / despre copii
despre drepturile omului
și vremea de-afară
cum plouă cum ninge
cât de frig cât de cald
șobolani și insecte

zâmbim gustăm plătim
ieșim din restaurant
și ne luăm dreptul de a rămâne ascunși
prin subterane

7.

până la urmă, iubito
dă-o dracu’ de vană înțepenită
abur tehnologic
căldură și apă caldă

hai să fim regele și regina celor mai proaste știri
să avem mesaje și subliminale
psihedelice cuvinte-trup cu ruj cercei și rimel

iubito,
să fim cele mai urâte tatuaje
cele mai proaste sms-uri și mailuri
care s-au amestecat vreodată într-o conductă

să ne luăm trupurile cu noi
în pungi promoționale

să ținem separat ochiul pentru ochi
și dintele pentru dinte