În interiorul unei case părăsite
unde șerpii există ascunși în subteran
iar pereții sunt străpunși de mucegai,
vrei să găsești un drum pentru popas.
Este prea întuneric, ai greșit acel drum,
nu poți decât să oftezi și să spui: Vai!

Este un loc unde absurditatea
alături de un tupeu prea grosolan
dansează împreună cu vorbe împușcate
cu gloanțe mult prea oarbe pentru noi.
Dojeneala spusă la pereții decojiți
miroase a rahat, miroase a strigoi.

De atâta amăgitoare așteptare
și în patima pusă aiurea în cuvinte
ce răstălmăcesc un sens murdar,
te gândești la vremurile cele terminate.
Clipele se scurg mai iute decat vântul
iar viața nu ți-a oferit nimic în dar.