Afară ninge, înauntru e ger
Fulgul alb s-aruncă din cer
Îi e dor să zboare spre lume
Îi e dor să simtă un obraz cald roșu
Îi e dor sa nască un zâmbet când mângâie buzele reci
Îi e dor să moară pe pământ
Dar să știe că a zburat
Și că pentru măcar un ceas
Oamenii au deschis ochii
Și au zâmbit când au înțeles
Că ninge pentru ei
Când au observat case copaci străzi
Ce așteaptă să fie ninse plouate uscate
Pentru ei...

Și fulgul alb de nea s-a topit în palma unui copil
Dându-i un fior rece
Și învațandu-l să atingă cu inima
Și să vadă o lume în jurul lui
Ce-l așteaptă...