Când spui femeie, te gândești
La descătușarea simțurilor tale,
La o privire caldă, la multă bunătate,
La trupul cald de înger păzitor.

Când spui femeie, te gândești
La scufundarea-n visele curate;
La mângâierea mâinii ce te relaxează
Și la parfumul cald adormitor.

Când spui femeie și când vezi femeie,
Simți o moleșeală cum încet te prinde
Și te încătușează în flacără de foc
și vrei ca "ea" să vină, în brațe să te strângă.

Dorești să-i iei a buzelor licoare
Și cu ea să-ți astâmperi căldura
Ce-ncinge și mai tare trupul tău fierbinte
Și să stingi focul ce-ți cuprinde gura.

Îți place să te scalzi, să te afunzi,
În mătasea părului și-a pielii catifea.
Și-atunci ca privitor si gânditor te-ntreb:
"Poți tu, bărbate, să te lipsești de ea?"