într-o zi locurile noastre vor fi goale și noi doar urme călduțe
ca atunci cînd cobori din autobuz
și mușamaua scaunului încă păstrează
căldura trupului

*
dimineața femeia de serviciu sună la interfon-sunetul ajunge la mine curat ca în hotelul
de gheață pe care l-am văzut la tv cu o seară înainte
uneori îi deschid alteori nu am chef
nu-mi vine să mă ridic din pat oricum n-aș putea
cui să explic inflamate cartilagiile apasă nervurile
durerea asta insuportabilă
durerea asta pe care o au bătrînii
mă uit speriat
oare asta înseamnă că sunt bătrîn
poate mai am de trăit sunt sigur că mai am de trăit
dar poate că nu
paote că timpul mi s-a scurs peste noapte
poate că

*

de cum deschid ochii mă întreb dacă ce văd e real dau cu pumnul în marginea patului
e totul ok-nu ca în visul de peste noapte cînd am luat bătaie în bar și m-am trezit plîngînd-
m-am învățat să verific dacă totu-i real durerea mersul încovoiat pînă la baie mersul mai puțin încovoiat pînă la frigider mersul aproape normal pînă la cana de cafea
apoi săgetarea cumplită de parcă cineva îmi dă coloana prin ascuțitoare și-o face creion
în cele din urmă
revenirea la mersul încovoiat

*
apoi toate se surpă în mine
am impresia că ziua e o capcană mayașă
un pas greșit sub picioare se deschide golul
și mă înghite

*

respir adînc-poate fi ultima gură de aer
ori simpla nevoie de a ști cînd e ultima gură de aer

*

încerc să-mi închipui cum arăți azi
dacă mergi cu părul sub glugă cum te-a învățat bunica- parcă ea îți spunea că doar cel iubit are dreptul să-ți mîngîie părul-poate că mă înșel
vocea ta îmi face bine
părul tău îmi face bine
lucrurile pe care le faci îmi fac bine
simplul fapt că pot să-ți încălzesc tălpile cînd te întorci din oraș
îmi face bine

draperiile trase la locul lor lumina cade pe parchet ca o monedă coclită
lumina asta nu e lumină e un fel de apă cu detergent într-o sticlă de plastic
femeia de serviciu sună la interfon
revin la mersul încovoiat

*

închid ochii-poate fi ultima dată cînd îi închid
ori simpla nevoie de a ști cînd e ultima dată

*

te caut prin stațiile de metrou prin asfalt
prin vîrtejul de oameni ca o gaură neagră ce înghite pămîntul bucată cu bucată
mă opresc mă gîndesc ce ai fost înainte
cine ți-a stat alături cu cine ai făcut dragoste pentru cine ai plîns
devin nesigur s-ar putea să doară știind
ce ai fost înainte
cine ți-a stat alături cu cine ai ai făcut dragoste
pentru cine ai plîns

tremur-poate fi ultima dată cînd te găsesc
ori simpla nevoie de a ști cînd am fost important ultima dată

apoi te mai caut puțin