deja s-a spus tot
s-a vorbit despre cer
ca un giulgiu imens sub care se descompun inimi încă vii
printre silabe tăceri colcăindu-ne încheieturile
pământul acoperindu-ne
în timp ce din miez țâșnesc amestecate refuzuri
stau drept deși simt cum pe dinăuntru mă frâng
cad fără zgomot
cu buzele ascunse sub tălpi
cu inima pleznită așezată în pumni
strânsoarea lor încercând să-i oprească zvâcnirile