Lui Doru Fedorovici

unele întâmplări
nu își găsesc locul de impresiune în inimă
decât mai târziu
când devin suferința absenței
sau învățăminte despre irepetabilitate
atunci se desprind din latență
și se varsă cu disperare în gânduri

caietul lui de poezii
a rămas deschis într-o rană mult mai veche
decât aspirația hemoragică din vene

de atunci greierii părerilor de rău
învie exponențial din iarna amintirilor reprimate
și pledează pentru întoarcerea argonautului
în agora inimii
pășind pe o cergă de aur
flancat de thangka brodată cu lauri

va fi întâmpinat ca niciodată
poemele lui caligrafiate pe makimonouri
fluturând din mâinile mele
în bernă