mă dor cuvintele
cu sunetele lor atât de dure,
ce mereu îmi răsună în minte
ca un ecou nesfârșit de consoane
și-n mine a amuțit simfonia
vocalelor alăturate
și nu invers...

mă dor literele ce se pleacă alene
ca paiele la seceriș
sub povara ascunsă
a liniștii dintre noi.

cuvintele mele
cuminte de tâmpla ta se izbesc
și se întorc dureros
pe buzele mele
ca și cum niciodată
nu ar fi fost rostite.

ochii mei
în culori calde privesc
litere, și sunete, și cuvinte,
și versuri, și strofe, și poezii
și sub privirea mea se scurg
nemăsurat de rapide
clipele.