Andante, allegro, lento...
numele tău îmi suna mereu în gând...
Andante, allegro, lento...
Sub genele mele pierdeam noțiunea timpului
și visam un sărut promis
ce din cupa Evei îl sorbeam,
de se răzvrăteau palide umbre.
Andante, allegro, lento...

Andante, allegro, lento...
între palmele noastre
o întreagă lume,
între buzele noastre,
o întreagă simfonie.
între trupurile noastre,
un asfințit.
Þi-am spus: "Și mie îmi este teamă..."
Mi-ai spus: "Și eu te iubesc..."
Andante, allegro, lento...

Andante, allegro, lento...
Nu mai cred în cuvinte,
nici în sunete,
nici în culori,
nici în imagini...
Nu mai cred în nefericirile colective,
în respirația deșartă a sufletului îngenunchiat,
în versul patetic și iluzionat.
Nu mai sunt doar un tigru al disperării.
Sunt doar eu...
Andante, allegro, lento...