sunt prea obosit ca să mor astăzi deși recunosc
e visul secret să stau întins pe patul de moarte
și toți în jurul meu să mă plîngă
de parcă aș fi un șef de stat ori cineva care a spus ceva memorabil
să mă desprind de trup și să rîd
că lucrurile de care ți-e frică sunt întodeauna
mai simple

prea obosit ca să mor azi
medicii au nevoie de mine de hematiile mele
poate în sîngele meu se află vreun leac miraculos ce vindecă toate bolile
și ei trebuie să-l descopere de aceea mă țin viață
mă plimbă prin toate saloanele și mă arată bolnavilor
ca pe noul mesia cînd suntem singuri dau din umeri neputincioși
sîngele tău nu e nou dar măcar tratăm bolnavii cu efectul placebo

prea obosit ca să mor azi șifonierul are nevoie
de hainele mele
altfel mama l-ar umple de blănuri
prea înghețat ca să mor pînă și morții i-ar trebui
un pickamer ca să intre în mine

prea ahtiat de femei de vecini și de rude
prea ahtiat de vocile groase ale bărbaților
prea ahtiat ca să mor azi deși recunosc
să trăiești optzeci de ani e mai simplu

sunt prea obosit să mai plec undeva
în camera mea am alpii și turnul londrei
prea ahtiat ca să mor pînă și vieții i-ar trebui
un pickamer ca să iasă din mine

prea obosit și prea ahtiat de lumea asta
în care stau ca un pui ce eclozează deși recunosc
visul secret e să mă desprind de trup și să rîd
că lucrurile de care mi-e frică sunt întotdeauna umane