Molcom tremură apa pe pietrele de munte
O crudă anatemă se zbate printre sfinți
Anahoretul palid, cu pletele cărunte
Azi își botează trupul în apa din părinți
Acvilă-i imperială ce stă pe vârf de munte
Austru monolitic îi suflă dintr-un corn
Afurisenie sacră venind din hulă adâncă
Te Deum și-agonie spre moarte îl întorn
Aed și bacanală îi susură la tâmple
El nu aude însă a lumii amăgiri
Ahotnic ajunează cu stelele arzânde
Cabală și durere îi cresc pe barbă-n spini
Mă plec, sihastru palid, sub mantia-ți de stele
Să-mi spovedești tu iarăși duios spurcatul trup
Mă-nalț în rugă sfântă, crin printre azalee
Potir de otravă dulce, trântor bătrân în stup.