Însângerată va fi luna,
Sacrificată pe-un altar de stele macinate, una câte una,
Și spulberate pe fruntea unui nor de var
Vom fi pribegi in case părăsite si ne vom căuta prin somn,
Dar mâna, tainic se va răni in noapte
De jarul unui gând pustiu-amar
Fără hotar va fi durerea mâinii,
Când aer, fum si scrum va întâlni pe carnea mea si-a ta…
Dor si uitare, potir de miere si cucută
La cafeneaua cerului vom bea.
La capătul ispitei, pe mal de stins ocean
Vor lacrima prin scoici doar visurile mele,
Pierdută in potire stă lumina,
Îmi vei șopti cu gura grea de stele