apoi mi-a zis
trebuie să împingi ușa aia
iar când am deschis ochii
am pipăit zidul
în perete era într-adevăr o ușă
de jur împrejur
camera strâmtă
cât un stat de om
fără alte deschideri
fără ferestre
& fără chepenguri
dar cum să văd ușa am strigat
cum să văd ușa
în întunericul ăsta
mi-a zis din nou: fă primul pas
și vei vedea

pentru că altceva nu era de făcut
am apăsat clanța și ușa s-a deschis
cu un fel de scârțâit
pe care mi-l aduceam aminte
lumina a pătruns în odaie
iar ea a continuat să-mi vorbească
zice: uite, ia inelul ăsta ruginit
fă și tu o frăție a inelului
și pentru că altceva nu era de făcut
am luat inelul și l-am pus pe deget
iar degetul a ruginit imediat
atunci am rupt-o la fugă
pe drum era praf și asfaltul dispăruse
soarele îl exfoliase ca pe o pieliță
iar dedesubtul lui apăruse alt drum
cu biciclete care treceau
când într-o parte când într-alta
iar oamenii de pe biciclete îmi spuneau
unde fugi așa nepoate
ce, crezi că sare peștele din baltă
aveam pe umăr undița mea
pe care o meșterisem dintr-o joardă de măceș
dar soarele era sus
și era prea târziu pentru pescuit
atunci niculae zise
hai să trecem valea lungă
să vedem ce mai e pe acolo
să vedem ce mai găsim