agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-20 | |
Uneori, poezia-mi devine stăpână, pe cugetu-mi gol și pribeag,
o spumă de gânduri strecurate-n cuvinte, o simt uneori un toiag, gânditorul toiag, ce lumii încearcă un înțeles metaforic să-i dea, fără ea, ziua se scurge, viața zadarnic încearcă obolul să-și dea. Obsedant în absența prea plină, de golul acelui cuvânt, libertate mă aplec, când și când spre candida știință de sine, umila dreptate și-mi închipui un sens relativ concordant între două cuvinte opuse, liber și drept sau dreptul cel liber, iar ea, poezia, cuvinte nespuse Realitatea se-ndreaptă indirect chiar spre noi, poezia scut ne oferă, suntem puțini, din ce în ce mai puțini, noi, poeții, trăim într-o sferă, redusă, inevitabil același discurs, la sumbra lumină a unui recurs redundant peste timp; noi, n-am inventat ceea ce altădată n-a curs Suntem poeți sau simpli amorfi jucători în cuvinte, putem aminte să luăm la nuanțări brutale; concediile să fie, plătite doar în minte poetul veșnic sus, pe baricada joasă, lingvistice amoruri să exhibe și să conceadă sec: un vers, nu poate să dizolve, nu poate să inhibe pleiada de cuvinte strivite-n dictaturi. Voi, nechemați, striviți ispita acestor goale sorți, iar tu umanitate, de vrei, din poezie să-ți faci sita
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate