Pe dealuri dorm sub aburul de rouă
În pacea-naltă a firii aprinșii rugi de vie
Lumina e toarsă-n două cupe albastre
Cuprinsă de tăcere în dulcea lor robie
M-așez cu sfiiciune în lanul-nalt de struguri
Prin foșnetul de vreme ce-mi susură-n urechi
Cuvintele bătrâne dau să plesnească-n muguri
Și rătăcesc prin lume îmbrăcate în povești
Sub dealuri dorm bătrânii, câți i-am avut vreodată
Și prefăcuți în ruguri de stele pamântii
Se prelungesc duios în licoarea de teascuri botezată
Crescând sub ochiul nopții în ciutura de vii