e poate doar o întâmplare a despărțirilor noastre să
le întretăiem mereu cu sufletele scăldate-n lacrimi albe
curiozitate născută din dorința de
ascundere în doar noi/ întinși
peste balustrada distanțelor reale/ iubind
să-ți mut sufletul în mine cu tot cu mobilă
amintiri, viitor
să ți-l desfac să-l port mereu
în locul ființei mele -
eu, întâmplarea
fericirea posibilă

și poate-i doar coincidența sufletelor noastre
afundarea în mine/ cu mine
viitorul împletit pe degetele născute din tine
vreau sufletul/ să-l trăiesc aievea
să mă rup să erup
întregindu-l