să nu mă lași să aleg
niciodată n-am să știu
care drum duce
spre buza caldă
a somnului de-un ceas
astfel n-o să-mi văd
nici moarte nici decădere
drumurile se vor săpa
mărunte peste noapte
în sângele meu
ca niște legi aspre
voi îmbătrâni....
poate frumos poate urât
rătăcind întru împlinirea
blestemului pietrei


dacă mă-ntrebi
spun Santiago de Compostela
caravela Pinta
nu mă duce gândul
mă cheamă stânca
sau văile sălbatice
de pe ceafa mea
dacă ai curaj vino
te voi zidi bărbatul meu de piatră
cununat întâia oară
cu durerea apei
spun Galicia
și nu răspund de faptele mele