iubirea se poate frânge
în doi sau în os
de câte ori vrei
apoi guști arome intense
clipa e uneori trăznet
apoi delfin ce știe
că infinitul trece prin ape

nu știu e iubire
când dimineața săruta cerul
sau naștere
mă desfac deseori în pași ce calcă
pe liniști
apoi picături chinezești
peste clipa măruntă

tata zicea să cresc întreg
fără jumătăți de cuvinte
acum plâng pe mormântul lui
corbi ce-și caută
albul în aripi

întors pe marginea vie
cred că iubirea e norul
ce-mi duce respirația
între două piscuri cu dor
să-și atingă
adâncurile

falanster al iluziei una