O să-ți ridic statui
Din carne de filzofi
Urcați pe piedestaluri
De scrum și coniac.
Și de pe infintul
Apusului din unghii
Să te dezbrac de rânduri,
De virgule și puncte,
De idioții palizi,
Cu părul efemer,
De ipocrite glasuri,
De dadaism secret,
De urmele de palme,
Pe geamurile noastre.
Să te dezbrac de zâmbet,
De sfori și de țigara,
De fum, de absoluturi,
De tocuri și de sticle,
De existența dulce
În păturile multe,
De mâna mea întinsă,
De părul meu vâlvoi,
De dimineața după,
De sfântul adormit,
Și mai ales de tine,
Să te dezbrac de tine,
Pe pânză de lavabil,
Întinsă pe desene
De poezii dragute
Cu dedicații surde
Spre roțile încinse
Și verdele din marea
Tramvaiului din noi.