ÃŽntr-un sat de munte, sus,
Stau toți moții, în secure,
Și jelesc înspre Apus
După mândra lor pădure.

Moațele se prind de păr,
Moții toți, în cap se rad,
Limpezindu-se-n ciubăr
Și doinind la foc de brad.

Sus pe boltă, Carul Mare,
Greu se-toarce dar se-ndură!...
Amintind la fiecare
Despre carul lor, din șură.

Caii simt miros de urs
Și pufnesc ușor, din nări,
Focul moților s-a scurs,
Și s-a dus peste cărări.

Moți și cai!... se nasc și vin
Peste muntele abrupt
Ca să-și facă cruci de pin
Din cărarea ce s-a rupt.