agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-29 | |
ianuarie 2008
1.Test atent și odihnit – aparent detașat – de fapt timid intru în cinematograful multisală al minții și zic: «tinerețe» pe ecrane apar lămâi zic: «muncă». pe ecrane apar dălți nările se dilată… parfumul lemnului… zic: «arte» și… spectacol cosmic văd necuprinsul creației divine. Zic: «veșnicii» și o mare de copii inundă ecranele zic: «pâine» și văd căuș palmele mamei… apoi apoi zic: «femeie» Pe tine, iubito, tu ești în toate sălile ba chiar… casiera, garderobiera, până și cea care mă anunță că filmul s-a terminat, după care tot tu mă acompaniezi în pretutindeni-ul meu arzând în flacără violet-aurie… zic: «moarte» și deasupra văd pădure tânără cu izvor inclus și bonus veverițe vesele… asta-i o «declarație de dragoste» pricepi, iubito?! _________________ 2.Empatie cineva înăuntrul meu caută cu palmele, cu tălpile cu fruntea caută… târându-se pe pereții de sticlă sticlă lichidă… țipăt imploziv vocale noi acesta iubește, chiar iubește… îl imit aproape perfect mă întrebam de unde știu că te iubesc! _________________ 3.Profile sunete de păsări încâlcite în lăstăriș, în perdele aspre, aurii pași în cerc aparent larg intenții iluzii sporind fiecare pe sine orizonturi împreună, iată Prezentul când stau cu spatele la ieri reverențe, dar și înțeleniri fotograme prinse în perdele – cel puțin la fel de aurii, cercuri suprapuse, sugerând spirale multe, multe erori rugăciuni înjumătățite, obsesii supraelastice sclipind, inerții, umbre dansând pe muchii – și iubita… iată Prezentul când stau cu spatele la mâine _________________ 4.Proiecții VI muzica din departele inaccesibil este suma, cumva, a cuvintelor rostite prea în șoaptă când mă voi întoarce îți voi cânta, până atunci îngân ca pentru mine să nu uit, încerc să aștern în poezie, dar… înăuntru mustire de sunete, în caietele mele poezia scrisă îmi pare ca o casă neterminată, înălțată undeva pe malul mării _________________ Bucuria din sufletul meu în sufletele tuturor. Nu știu de ce mă bucur. Probabil pentru că exist. Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați Mulțumim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate