O bătrână îmi deschide poarta
pe chipul ei se adună valurile spre mal
poftindu-mă înlăuntru
mă aplec la semnul anilor
privirea mi-a întârziat pe lucruri
lespezile sunt îmbibate de ploaie și bătrânețe
liniștea mă invită cu pași rari
privesc un zbor în razele apusului
caut din ochi un loc liniștit
să-mi odihnesc gândurile
de undeva ea
ea apare dintr-o altă imagine
deschide o poartă
zăresc umărul alb
ieșit din soare o clipă
zâmbetul ca o chemare
prinzându-mi sufletul într-o coroană
cu flori suave
sunt sprijinit de privirea ei
descopeream primăvara pe trupul ei cald
cămașa albă-transparentă
în picături parfumate
petalele primelor flori
pe care vântul le poartă
în zile și nopți departe