De cer mi-e vorba
Scrisul mi-e de stele
Iar tâmplele-mi zvâcnesc
De-atâta dor
De scris și de intors slovele
Că ele nu mai mor!

Mi-e gândul plin de lume
Mult prea multă
și doar regretele lovesc ușor
In tâmplele ce mai devreme
Zvâcneau de-atâta dor.

și multe azi și mâine mai puține
Prea multe gânduri am
Ce toate mor
și-n minte am numai Sixtine
Dar sunt un trecător.

Gândesc palate și prea multe arte
Dar să le “scot” deloc nu e ușor
Că eu am gând divin
Iară condeiul ?
E trecător…

și cum să fac
Să-ți dau și nemurirea ?
Căci fiul lui Dedal, un zburător,
E dus acum și a avut menirea
De trecător…

Sunt limitat iar gândul mi-e intr-una
La Capodopere și Arte ce nu mor
Dar știu că-s mic și că menirea-i
De trecător…