Un Don Quijote tandru la hanul meu adastă
Isprăvile-i deșarte desfid oglinzi de lut
Cad în genunchi rănite șoaptele la fereastră
Destin de Sancho Panza, încălecând pe-un scut
Serbări cavalerești, alese inimi pure,
Beau vinul meu tomnatic ce vâjîie-n urechi
Nuci albe-n miez de pâine coaptă-n rug de pădure
Miresme din alt veac cadril se-nlănțuie-n perechi
Ascultă, cavalere de la Mancha,
Târzie noaptea-i plânsă de stele împărătești
Condei de-nțelepciune îți este acuma lancea
Iar morile de vânt sunt aripi care-ți cresc...