|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
niște furnici fosforescente poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ion Nimerencu [Niculescu ]
2008-02-01
| |
oamenii trec grăbiți
ca niște furnici fosforescente
prin mușuroiul orașului
se droghează cu praf de vise
și încearcă
să le facă pe toate deodată
de parcă
mâine n-ar mai avea timp
când alergi după două trenuri
te calcă al treilea
dar ei nu-nțeleg
toate aceste lucruri
se grăbesc
să-și înfigă colții fioroși în pulpa zilei
și o devorează
până nu mai ramâne nimic
nu ramâne nimic
nimic
îi privesc de sus
de la geamul ultimului etaj
și-mi aprind o țigară
|
|
|
|