Vino iar…

Lumină se făcu atunci, în casă,
Lumina era cu mine, peste tot...
Umbra ascunsă bine și rămasă,
Nu mă lăsa să stau liniștit deloc...

Priviri de umbre-atunci, lumini
Și cuvântări lungi, plictisitoare...
Nu mai era lumină pretutindeni,
Umbra urla acum langă picioare.

Nu mai puteai să vezi ori să auzi,
Să simți ceva, in plus... Deloc...
Gândacii plictisiți și de tot uzi,
Și ei, simțeau, stăteau... Pe loc...

Așa de greu trăiesc eu de atunci
Cu umbre înghețate peste tot...
Iar tu nu vi umbra s-o alungi
Iar eu să te aștept, nu, nu mai pot...