zambet



te iubesc...
cel mai greu cuvant ce pot sa il rostesc...
c era asa d greu?nu imi amintesc...
sa fi spui cuiva din inima te iubesc...
te vedeam pe strada....
si imi venea sa strig deoadata...
lore....te iubesc...dar.....
...incet incepeam sa amutesc...
vroiam sa ma transform intr'o frunza....
si ma rup in mii d bucati...
sa tip... sa urlu te iubesc...
sau macar intr'un copac...
pe a carui scoarta scrie ''te plac''...
dar tu...tu..te indepartai incet...
si luai si gandurile mele....
erai k un vant d vara...
si imi luai mintile in fiecare seara...
ochii tai negrii si adanci....
ca o prapastie intre doua stanci...
era locul in care vroiam sa ma arunc...
si sa raman pe vecie...
iar sursa vietii...iubirea sa imi fie...
iar...apa lacrima'ti nevinovata...
lumina prapastia deodata...
si descult prin crengi cu spin...
alergam ca sa o prind...
si sa imi potolesc setea...nebuna...
sete...c nu putea fi stinsa nici d o furtuna...
era un chin placut...
ghimpii imi erau la cap asternut...
dar cat mai puneam sa rezist?
fara iubire si atat d trist...
ajuta'ma sa scap din aces abis...
si spune'mi k totul a fost un vis...
din care eu nu voi suferii...
daca nu vei vrea a ma iubii...
singura sansa de scapare era o mare d lacrimi...
dar...decat sa te vad suferind...
mai bine.....mai bine....
voi traii...descult...printre spini....
dc?
deoarece pe fiecare piatra din stanca..
voi scrie ca te iubesc...
si sa fiu cu tine e tot c imi doresc...
te iubesc lore...te iubesc....