lăsam doar drumurile să se suprapună
cu sudoarea și întâmplarea,
doar ploaia.

căutat-am prea mult
și am alergat îndeajuns;
rece ca electricitatea
eram privit din unghi străin,
și te lăsam
să mă lași
să nu mai fiu,
ca ploaia.

îți înghițeai glasul
și o gumă de mestecat;
mai albit și mai albastru
eram numai întristat.

abia pe când s-a așternut
întâmplarea
peste semnele zodiacului,
iar clipa aceea mult prea dulce,
prea păgână,
se spărgea pe rând
în secunde
și în timp,
am auzit-o pe ea -
era plecarea,
luând cu ea și coridorul.