doamne și eu tocmai voiam să mă și veselesc
să mă simt sau să îmi pară bine
dar dumnezeul meu e musai ceva
de care mă simt
sau îmi pare rău

mă întreb cam trist
ca o jivină orbeț de divină
cît mai putem ajunge de ne-mai-văzuți

și nu doar că e de dorit dar
e de-men-ți-al stringent
ca să ne vedem

păi cum de ce
păi numai faptul că în consecință
ne-am putea despărți prieteni
ar merita ditamai harababura

mă bîntuie benga la devlă
cum să mai spun nici mie
nu mi-e destul de limpede ceața

inima mea e un cartof crește în cîmp
liber ca iarba plouă buruieni acolo
dinadins ca să înfloresc drăgăstos

da' numa' de-al naibii mă imunizez cu ambiția
să vin să aburesc în farfuria ta

pe urmă gata devin invizibil și
asta e toată memoria cartofului
tot dumnezeul lui nenorocit

he-he
păi cine să mai și știe
care anume cartof
și cum
și de ce?