Dar vino! cernitul imens
acum alb te așteaptă
plaja își varsă cununa bălaie
țărmul se pleacă
să pot cânta la struna gurii tale!
..................................
valurile s-or opri,
când sonetul sonor va începe
nu vor mai sfredeli stâncile
pescărușii căzând din înalturi
iar luna...
ca rozul florii de cais
pe obrazul tău așteptând

încet vom îmbrățișa marea,
ca algele stânca surie
și-om arunca lângă nori
pescărușii sărați

talazurile nu vor mai măcina
dalba frunte marină
plecând să poarte cu ele
umbra acestui cântec albastru
...de demult