agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1716 .



Într-o tăcere adâncă și profundă, priveam înfrigurați spre Coasta-Naltă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LeoMinor ]

2008-02-05  |     | 



Fratelui meu, Turicu

În ziua-cincea a lunii făurar
din anul nouă sute cincizecișopt
în clasa patra eu eram școlar
curat la suflet și la minte copt

În ziua aceea am tăiat un miel
din turma noastră de mioare
iar mama l-a gătit un ostropel
să avem la masă demâncare

Ne-am așezat cuminți lângă tăticu
în jurul mesei scunde de stejar
eu, Ana și fratele Turicu
s-aducă mama turta de pe jar

Din trupul mielului sacrificat
de care ne legasem în trecut
cu lacrimi pe obraji noi am mâncat
și-am amuțit cu toți ca un făcut

Eu am plecat la școală abătut
cu Chelcea Nicolae și cu Ana
pe drumul nostru de nevoi bătut
de popa și Brânzuică cu icoana

În vremea asta fratele Turicu
păștea mioarele cu nea Ilie
în timp ce neica Comănescu Nicu
scotea la piatră pentru temelie

Ca niște perle vechi de dimineată
sunt toate casele de la Pietrari
au temelii din piatra de pe Față
și căpriori din cei mai drepți stejari

Parcă mi-l văd pe bunul meu părinte
lucrând la via noastră de sub Față
când un pietroi vârtos fără de minte
l-a scos pe Nicu Gresie din viață

Un geamăt lung a răsunat pe vale
când Nicu Comănescu a căzut
strivit de temelia casei sale
în care toată viața a crezut

La locul accidentului din Față
în fugă a sosit tata din vie
dar Nicu nu mai rămăse-n viață
iar sufletu-i plecase-n veșnicie

Cuprins de groază tata a strigat
spre cer spre sat nu se mai știe
iar oamenii în goană au urcat
să-ncerce ca pe Nicu să-l invie

Au coborat cu el pe Curmătură
să-l ducă acasă-n Lazul lui Stoian
sa-l plângă toți ai lui în bătătură
și să-l jelească lumea cu alean

Ajunși acasă seara, spre apus
ne-a povestit măicuța lăcrimând
cum Nicu Gresie pe zi s-a dus
lăsând în urma sa orfani plângând

La casa mortului ne-am repezit
ca să-l vedem pe Comănescu Nicu
dar lumea o ținea într-un jelit
când a venit ca să ne ia tăticu

La cină, mama ne-a stigat la masă
ca să mâncăm ce-a mai rămas din miel
însă Turicu nu era acasă
el n-a răspuns chemării la apel

Cu totii prin vecini l-am căutat
la neamurile noastre-apropiate
dar noaptea s-așternuse peste sat
și stelele luceau pe cer, departe

Într-un târziu cu greu am sesizat
a oilor venire de pe coaste
iar panica s-a generalizat
în neamul nostru alertat-n noapte

Unii din fag credeau că a căzut
în timp ce dărâma la uscătură
iar alții pretindeau că l-au văzut
venind cu oile de pe Măgură

Un om pe nume Vilă-al lu' Mitroi
ne-a povestit că l-a văzut pe Față
cum se căznea să scoată un pietroi
cu Nicu Gresie la suprafață

Bizar a noastră Valentina soră
lovindu-se cu palmele pe față
ne-a spus c-o premoniție majoră
c-al nostru frate nu mai este-n viață

Atuncea, împreună cu tăticu
mai mulți bărbati din vechiul nostru sat
în grabă au plecat ca pe Turicu
să-l caute sub malul surupat

Într-o tăcere adâncă și profundă
priveam înfrigurați spre Coasta-Naltă
sub bolta-ntunecată și rotundă
de stele trecătoare luminată

Un strigăt lung în noapte a tunat
când mort sub mal pe Victor l-au găsit
iar felinaru-n noapte agitat
părea a lumilor semnal sfârșit

Ca și pe Gresie l-au pus pe targă
făcută-n grabă dintr-un tânar fag
de vărul Sandu și de Ion Murgă
și mamei dusu-l-au acasă-n prag

Trei zile și trei nopți l-am priveghiat
jelindu-l toți ai săi în gura mare
iar mama toată viața l-a strigat
să vină-acasă-n prag de sărbătoare

În carul tras de cai, la cimitir
l-am dus cum se cuvine din strămoși
l-am așezat în lut ca un martir
la anii săi cei tineri și frumoși

Zile și nopți în șir am pătimit
având în casă și în suflet jale
iar timpul înapoi l-am fi urnit
ca s-o pornească pe o altă cale

De câte ori în nopțile cu stele
privesc al cerului imens hotar
îmi amintesc de lacrimile mele
din ziua-cincea-a lunii făurar

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!