cerul nostru palmă de vis
este o inimă din carnea noastră
roșeste după un sărut
tu încă mai dormi
iar eu
te veghez cu brațele aprinse de dor
nalucă prin vis
și n-am știut


mi se scurge timpul prin tălpi
țintuit de umbre
încerc să îmi mut copilăria
cu un pas
spre tine

încă visez lângă noapte
unde se așează copii
pe vârste
în coloane până-n cer
la primul nor rup rândurile
și trag o linie pe pântecul tău
e primul semn că tu exiști