"Apa care curge peste șapte pietre
e apă curată", îmi spuneau bătrânii
și luau din Mureș apă-'n a lor vedre
folosind-o zilnic la făcutul pâinii.

Oricăt de murdară era apa-n Mureș
șapte pietre albe musai că aflam,
le-aruncam în apă într-un pașnic iureș
și mai jos de ele aprig ne scăldam.

Iar când pescuitul mă-ncerca întruna
șapte pietre-n palma stângă număram,
le-aruncam în apă una câte una
și la șapte pietre, șapte pești prindeam.

Pâine, pietre, pește printre nori și ploi...
Între cercuri blânde-seri și dimineți,
cine oare-așteaptă să se scalde-n noi
după ce ne-aruncă-n față șapte vieți?