Plăcut priveam, de pe mal,
Cum lunecau val după val;
Privind spre acel de vis decor,
Pe lângă-un trunchi eu mă strecor...

O șoaptă mă învălui
Și lângă trunchi ea mă opri...
"Din vârf de munte din pământ,
Din rădăcini m-a scos un vânt;

Și dus de ape din aval,
M-au aruncat pe-acest mal,
Pe mal eu trist l-am sărutat,
Din viață când m-am strecurat..."

Mă aplecai spre muribund,
Văzui cum apele-l inund,
Salut pios dădui tristeții,
Ce-a mai ramas din fala vieții.

Acolo e, nu l-am clintit,
A sale crengi le-am ocolit;
Atâta doar că l-am privit,
Uimită că ne-am întâlnit.

Pe malul apei l-am lăsat,
Eu mai departe am plecat,
Spre soarta mea ușor planez,
În alte clipe să semnez.