Ploaia bate-n fereastră
Când lin,
Când alert,
Asemeni degetelor fremătânde,
Frumoase și ferme ale pianistului.

Rapsodia timpului
Cade șoptit peste lume.

Sfioase degete răsfirate în vânt,
Coboară lacrima pe pământ.

Eu alerg în talpile goale,
Spre copilul din tine, să mă-nveșmânt
Cu trăiri...
Cu arome...
Cu esentă de-nceput a lumii.

Ploaia-mi bate lin fereastra,
Impreună trăim simfonia,
Născută mai ieri.

Ploaia bate-n fereastră
Când lin,
Când alert,
Etern pianist.