alegi o strategie bine dospită
dinții pe care dormi fără să verifici
dacă rămân dungi verticale, direcții zilnice
roase de mulțimea scafandrilor
ce caută cadavre, încă o ședință de scooba diving
și rămân fără fantasme, privirea ta tristă
se desface în lăstari și crește
sub acest perete oblic unde nu auzi nimic
nu disperi

mai multe drumuri duc spre suprafață
o petrecere din care nu ies
decât cei mai subțiri
pe sub buze

am zâmbit multă vreme
aveam un lift care aluneca prin bucurii în jos
îl trăgeam cu funia pe după gât
apoi, plin de prieteni
năvălea iar în adâncuri

nu numai trupurile se tocesc
lași la vedere catacombele, au ridicat toți mâinile
în semn de abandon, tot ce credeam că ne vindecă
ne îndreaptă
e doar un mod de a stratifica lucrurile uitate
într-o rocă tare, o mașinărie din care coborâm
un șir de celule moarte