În târzia toamnă, natura este mută
Pomul este trist și frunza lui cazută..
Aceași bancă verde așteaptă-n continuare
Să odihneasc-o ființa la adăpost de soare
*
Dar toamna trece-ncet,și iarna grea se-anunță
Cât poate aștepta acea simpla bancuță?
În timp acea culoare,veselă odată..
Se pierde ușor,se șterge,de vreme e uitată
*
Lemnul este ros de anotimpuri rele..
Așa simpla bancuță se stinge-ușor,piere
Ne-a ocrotit o viață la adăpost de soare
Noi cu ce-am răsplătito?..cu-a noastră uitare