Frumusețea este vibrantă melodie,
Răscolește sufletul ca o simfonie,
Vedereii îi conferă punți de armonie.
Și o nostalgică dorință reînvie.

Avînd context alunecos și discutabil,
Ce sentimentelor crează mici probleme,
Interioru-i labirint inegalabil,
Întrepătruns cu riscuri,întrebări,dileme.

Transparența și-o emană, ca un giuvaer,
Ochiul magic reușind, să o descifreze,
Sau mocnește nepătrunsă în adînc mister,
Prin patosul poetic, prinde să vibreze.

Frumusețea poate fi,o vorbă de prisos,
Conform înțelepciunii,ce tot omul știe,
Findcă inima alege, din tot ce-i frumos,
O secvență care, doar sufletul mîngîie.

Urmașe ce succed zeiței Afrodita,
Distinse unicate ce rămân la pândă,
Reușesc cu brio, să intre în elita,
Frumoaselor ispite,ce duc viața blândă.