Îmi amintesc..
Când lucrurile erau altfel
când timpul trecea altfel
Și totul părea sa aibă sens,
și totul părea încă sa fie...
Când mai credeam că pot să iubesc
când încă nu credeam,nu încă
(nu în mizantropie)
Îmi amintesc...
culoarea săltăreață a dimineții
și parfumul curgându-mi prin timpane
al serii,
Și fiorul incisiv al vieții
trecând pedestru pe lângă mine
Când in jur nu erau atâtea mizerii
Și toate cerurile păreau a fi
albastre și atât de aproape
și de senine,
Și zilele nu păreau moarte
și nici oamenii nu păreau atât de...
atît de prăbușiți în ruine.