nepoatei mele Miruna-Maria

Auzi cum cântă-n depărtări
copila,
purtând în palme dorul meu amar?

Când mă va căuta,
voi fi argila
scăldată-n brume, toamnelor în dar.

Și-n ceruri ‘nalte,
ceruri s-or roti,
un semn că încă sunt, în infinit.

În nopți de iarnă,
veghe îi voi fi,
fără-nceput și fără de sfârșit.

Să nu mă plângi, frumoasa mea copilă!
Voi asfinți, în pumnul de argilă...