În Martie – o scurtă aritmie:
Pe pajiștea retinei trec lăcuste
Cu salt seducător, cu toc și fuste;
Și-n urma lor culorile învie.

Prin parc, pe stradă și-n autobus te
Atacă-n zori, la prânz și la chindie,
Cu zâmbete, cumplita seminție
Ce vrea din grâul dragostei să guste.

Cetate cucerită; robii poartă,
Mugind haotic, apucați de streche,
Tribut – podoabe pentru gât, ureche

Sau degete și flori la Noua Poartă.
E Martie. Oftez! Ce tristă soartă:
Doar eu sunt un erou fără pereche!

14 II 2008