Mi te-amintesc întotdeauna cu semne de întrebare
și ce e straniu e că nu țin să mă căiesc,
să fiu iertată.
Ironia e că depindeam din ce în ce mai mult de tine
și bănuiesc că ai fost tragedia mea
după cum eu însămi ți-am fost.
De altfel, în viața mea domnește ordinea.
Aproape ca în cimitire.