Plecată-s în colțuri de luminiș
Zăbovesc printre rîndurile vieții.
De timp am uitat nevrînd
Și soarele mă chinuie prin nopți.


Clipele mă resping cu lacrimi
O oră prea mică să m-ascund,
Anii plictisiți mă uit
Nici viața întreaga nu mă vrea.


Pe alocuri curg prin ceruri
Umbre ale minții prin întuneric
Stapînă pe pamant, s-a ivit,
Nemurirea iubirii din mine.