Revoluția a fost cu gând subtil făcută,
Dezbinarea și hoția ducînd spre derută,
Legile s-au dizolvat,evaporîndu-și rostul,
Cel vânat când a fugit,a decedat ca prostul.

Devastarea, risipirea conduc spre insultă,
Nemulțumirea ajungînd, cauză pierdută,
Ițele s-au încurcat sau destinul s-a opus,
Schimbările le-au hotărât puterile de sus.

Puterea-i divizată prin democrație,
Șomaju-i doar tristețe,ducînd spre sărăcie,
Spaima celor nevoiași stă în privatizare,
Apărînd ca un revers,la naționalizare.

Promisiuni pompoase, rămase vorbe goale,
Traiul este indecent căci nu mai sunt parale.
Bărbați triști și furioși se îneacă-n băutură,
Uitînd că urmașii lor nu au ce pune-n gură.

Vitrine care ispitesc,fac privirea lungă,
Bătrâni,copii înghit în sec, visele alungă,
Femeile invenții fac,n-au ce pune-n oală,
Rezerva săracului, rămâne mereu goală.

Săracii fără loc de muncă, s-au pus pe furat,
Căci buzunarul nu suportă dările la stat,
Se întâmplă tâlhării și odioase crime,
Exemplu-i coborât de sus, să furi nu-i rușine.