cu fruntea pe lună stau în noapte
nu nu sunt nebun
sunt prin locurile întâmplării
nebunii aici au multă libertate
eu trăiesc într-un ceasornic
am să iau un ceai de flori
voi îndemna la înflorire
în mine crește un ram
un mugur să-l pun în piept
poate îmi dă altă inimă mai de bărbat
poate îmi dă inima ta de femeie
oricum te port în gând
dragostea pentru vers va fi mai cronică
voi plânge după fiecare frunză arsă
după orașele cu străzi moarte
căzute pe lângă trupuri de piatră
pădurile fără umbră
aventura mea de viață
aștept să vină o dragoste nebună
să uit de tot și de toate
să-mi poarte mâinile lipite pe trup
ca niște aripi ascuțite pe spate
așa îmi voi crește gândurile în palme
le voi sufla pe drumurile tale