privirea dă năvală mistuindu-mi
chemările ce-s doar arar rostite
în bietul meu popas de fel
prin vreme și cerneluri
de o clipă…

cu ochii pironiți în călimară
adulmec cuvântul peniței
încolăcindu-mi gândul
pe ruga cea de seară
clipa de clipă…

ridic în brațele-mi împreunate
tocul setos apăsând dorința
purtând în suflet un semn
credința singurului inel
tu și clipa…

rămân în urma mea un cerc
oprindu-se la ora stabilită
pe un cadran îngălbenit
fost un tic-tac
la o adică…